Elena General D. I. Motas

 

O vreme, Dumitru I. Motăş a îndeplinit misunea de ataşat militar la Belgrad; acolo a cunoscut pe scriitoarea Elena Niko Scrincich – Raguzza, născută la Ragusa, astăzi Dubrovnik, în Croaţia, cu care s-a căsătorit în 1925.

Elena Motăş descrie cu mult umor povestea călătoriei ei prin România din anul 1937, din care am extras doar fragmentele referitoare la satul Oşeşti, judeţul Vaslui, cu amintiri despre oameni, locuri, obiceiuri şi despre casa familiei lui Costache Motăş, unchiul generalului Dumitru Motăş. Cartea este prefatata de Academician Nicolae Iorga.

  ***

Am tipărit cu plăcere în Cuget Clar frumoasele pagini în care Ragusana care e soţia generalului Motăş, şi-a însemnat, cu o emoţie îmbinată cu glume şi, mai presus de toate, cum o spune însăşi, cu o nesfârşită iubire pentru ţara care a devenit prin căsătorie a sa, un drum lung şi plin de episoade de-a lungul Moldovei.

D-na Motăş a dovedit că ştie româneşte ca şi mine şi simte româneşte cât cel mai bun dintre românii de astăzi.

Născută în oraşul minune al Adriaticii, cu întinderea adânc albastră a celei mai frumoase Mări, în umbra zidurilor bizantine, de la Porta Pile (= poartă) la Porta Ploce, lângă acea Sterea şi acel Stagno cărora li-am găsit etimologia medieval-grecă (ή στερεά, continentul şi ζτήυ άμμου = spre nisip: plajă), între livezile de smochini, în faţa insulei Lacroma, cu întunecaţii pini, – locuri în care am aflat însumi, ca tânăr, învăţături istorice, farmec de natură şi linişte, ea avea un termen de comparaţie înaintea căruia puteam sta smeriţi cu ce avem. Cu atât mai mult trebuie să-i fim mulţămitori că i-a plăcut de ce ni-a dat soarta nouă.

                                                                                                                                                                                         N. IORGA