Istoric

Motăş este unul din cele mai vechi nume din Moldova. Mihai Costăchescu ne asigură că un străvechi Motăş, care ”era poate şi în veacul al XIV-lea”, a dat numele satului Motoşeni. Acestui sat cunoscut si sub numele de Ursa, i s-a mai spus in hrisoave Motoşăni şi Motoşeni, numele originar. Traditiile orale, impartaşite printre alţii şi de reputatul nostru naturalist, Academician Constantin Motăş, spun ca primii Motăş ar fi venit din Transilvania.

Primul Motăş atestat documentar este un anume Fătul Motăş. El apare intr-un uric din 2 martie 1554 emis de Alexandru Lapusneanul care ii intareste a patra parte din Drăgoeşti, cumpărătură de la ”Creste sîn Isai Muste”, răstrănepotul lui Ladislau Globnicul.

Un nou uric emis de acelaşi voievod Alexandru Lăpusneanul la Huşi in ziua de 12 mai 1555 pomeneşte pe un Mihăilă Motăş. Acesta cumpără de la Odichia, fata Mogăi si Tudora si fratele ei Cozma, copiii lui Hasan, privilegiul de întăritură ce l-a avut bunicul lor, Toader Iucaş de la voievodul Stefan cel Mare. Obiectul vânzării consta într-o bucată de pământ ”din hotarul Oprişeştilor, din partea de jos, la obârşia Sohodolului…la hotarul Burdusacilor”. Este citată aici ca punct topografic o anume ”fantâna Belciuroasa”, care se afla probabil prin părţile Sohodolului

Un descendent din Mihăilă Motăş trebuie să fi fost şi primul din acest neam din ţinutul Vasluiului. Pe Toader Motăş îl întâlnim la 14 iunie 1637 stăpân pe moşia Chetreşti împreună cu Dumitraşcu Zăpodie. Nu s-a păstrat documentul original care îl atestă pe primul Motăş în Chetreşti, ci doar o copie târzie de secol XIX.

Nefiind păstrat documentul original, trebuie să credem ce spune anaforaua. Dar pentru a merge mai departe în identificarea personajelor neamului Motăş, vom porni de la spiţa genealogică descrisă în cartea Divanului din 15 august 1825, din vremea Domnitorului Ioniţă Sandu STURDZA:

„s-au dovedit că numita moşie Chetreşti sau Cucoşări din vechiu au fost înpărţitoare în doî: giumătate au fost a unui Dimitrii Zăpodie şi giumătate a lui Toader Motăş, cari Zăpodii au avut trei fii, anumi Tudosca, Gavril diiac şi preot Costandin, iar Toader Motăş au avut pe Apost(ol) şi Apost(ol) au avut pe Hariton. Preot Costandin au avut pe preot Alexandru, care să arată la spiţă de stărpu. Gavril diiac au avut pe Postolachi Vulpe, Tudosca iarăş(i) au avut patru fii, pe Aniţa care a avut fii pe Ilie, Ruxanda, Ioniţi şi Sârghii, care aceşti trei iarăşi să arată de stărpi. Hariton asămine au avut patru, pe Andrei Motăş i Tudora i Partene şi Neculai, care şi aceşti trei aşijdere să arată de stărpi. Andrei tij are trei fii, pe Vârlan, Ioan şi Grigoraş. Postolachi Vulpe are pe preot Dimitrache, cari iarăşi are fiu pe Vasâle Vulpe diiaconul. Ilie are pe Mihalache şi Mihalache are pe Toader, Gheorghi Grecu şi Condurat”.

*

Foarte mulţi dintre membrii acestui familii au fost investiţi cu titluri boiereşti. Toţi au fost înscrişi în cartea rangurilor boiereşti sau în condica titlurilor hărăzite de domn pentru diverse servicii. Dar ca să primească aceste titluri ei trebuiau sa fie proprietari de pământ. Stolnicul Gheorghe Motăş de la Ipatele era trecut în rândul marilor proprietari, şetrarul Ioan Motăş de la Oşeşti sau pitarul Mihalachi Motăş de la Chetreşti, făceau parte din categoria micilor proprietari; de aceea, ca proprietari de pământ aveau dreptul să fie alegători. Unul dintre ei, pitarul Mihalachi Motăş din Chetreşti, a fost chiar deputat de ţinutul Vaslui în Divanul ad-hoc al Moldovei. Genealogia neamului ne înfăţişează câteva zeci de boieri şi mazili din familia Motăş, a cărei origine în ţinutul Vaslui o regăsim acum 400 de ani, în vremea lui Vasile Lupu, iar în istoria Moldovei, în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, în ţinutul Tecuci, de unde va fi venit şi Toader Motăş.